Cum a fost în Kenya, pe scurt
Se împliniseră 4 ani de când am fost ultima dată în Iten (Kenya), acest mic orășel situat la aproximativ 2.400 m altitudine numit și „Home of Champions”. Aici este locul de pregatire al multor campioni, recordmani mondiali și olimpici.
Am ales acest loc din următoarele motive: altitudine, condiții meteo, parteneri de antrenament, trasee de alergare. Consider că este cel mai bun loc de pregătire din toate câte am vizitat până acum în cariera de sportiv. Atunci când ești alergător, indiferent de nivelul la care concurezi, este imposibil să nu îți placă acest loc. Uneori întâlnești grupuri de câte 20-50-100 băieți și fete la un loc, si poti observa că unii din ei nu sunt foarte buni alergători dar ei „trag până când picioarele refuză să se mai ridice de pe sol” cu gândul că șansa de a merge la o competiție este acolo, la finalul antrenamentului, și îi așteaptă. Am întâlnit atleți ce au fost în acest loc dar au spus că nu vor mai merge si a doua oară din diverse motive, precum: din dorința de a se antrena au intrat în oboseală (overtraining), nu s-au acomodat condițiilor de viață sau antrenament, alții mai ghinioniști s-au îmbolnăvit.
Din punct de vedere al antrenamentelor, în proporție de 90% totul a decurs conform planului, acel 10% nu a ieșit din cauza traseelor de alergare care nu sunt deloc ușoare, pe lângă dificultatea de a alerga în lipsă de oxigen nici un traseu nu este plat. În aceste condiții dacă nu îți cunoști și nu asculți bine organismul este posibil să pleci acasă mai curând decât ți-ai planificat.
Este normal să mai fie și zile în care nu merge totul perfect dar nu trebuie să intri în panică, trebuie să găsești cauza și să mergi înainte, continuitatea în pregătire este foarte importantă.
- Noi, albii… suntem numiți „Mzungu”- pentru ei însemnând „piele albă”;
- Unii copii încă se sperie de albi… De ce ? Așa cum la noi se obișnuiește să ne speriem copiii cu „bau-bau”, ei sunt amenințați cu „Mzungu” daca nu își beau laptele sau dacă nu sunt cuminți;
- Celor ce nu le este frică, atunci când văd un „Mzungu” încep să strige si să alerge la el să îi ceară dulciuri. În timp ce ai noștri se bucură la o tableta, telefon sau mai știu eu ce jucărie sofisticată, ei își fac jucării din bidoane, capace, alte lucruri și se bucură la orice bomboană sau biscuite primit;
- Foarte mulți kenyeni încă se văd/cred inferiori rasei albe .
- Mâncarea lor de bază este „Ugali” – mămăliga, „Chapati”- lipia noastră făcută pe fundul tuciului dar mult mai subtire și laptele;
- Poate că pare amuzant pentru unii dar bărbații își „cumpără” soțiile cu vaci, cu cât dau mai multe vaci, cu atât își pot lua o soție din familie mai bună.
